Sport fara alimentatie echilibrata?

In poza din postarea trecuta, se vedea limpede ca abdomenul meu era acoperit de strat adipos.

In postarea de azi voi arata si varianta in care faceam sport destul de intens, dar  nu aveam posibilitatea sa mananc corespunzator, nici suficient de sanatos ori ordonat.

In urma cu cativa ani am reusit sa prind un contract de munca in strainatate. In conditiile de angajare aveam mancarea asigurata, cazarea asigurata si posibilitatea sa merg la sala de forta de cate ori aveam chef. Durata contractului a fost de 4 luni si chiar daca aveam o forma buna (cu patratele pe abdomen) cand am inceput contractul, se vede in poza de mai sus, facuta dupa ce m-am intors din acest contract, ca nu se distinge mare lucru din eforturile mele substantiale, depuse in sala de forta, nici macar nu am reusit sa-mi pastrez patratele pe care le aveam.

De ce am precizat ca aveam cazarea asigurata? E un factor foarte important, deoarece lucram intr-o statiune izolata, asta insemna ca nu aveam posibilitatea sa merg la cumparaturi si sa aleg eu ceea ce imi doream sa mananc. Aveam posibilitate sa-mi cumpar rar lactate, ciocolata de calitate (72% cacao) si oleaginoase. In schimb, nu puteam sa-mi procur fructe si legume.

Avand mancarea asigurata, eram dependent de ceea ce ne oferea angajatorul. De exemplu, dimineata invariabil aveam lapte, chifle, gem, miere, branzeturi, fulgi de porumb, unt, suc de fructe concentrat si prajituri. La pranz aveam un singur fel de salata, mancarea era gatita foarte caloric, cu multa carne grasa, cartofi prajiti, cartofi taranesti facuti in mult ulei, paste fainoase amestecate cu costita si sos de smantana, iar la desert, multe dulciuri. Nici seara nu aveam alternative fericite, aveam intr-o seara pizza, in alta seara hot dogs sau sandwich-uri cu sunca si cascaval, oua prajite si cartofi prajiti, etc. Mai existau si doua gustari oferite de angajator si erau invariabil compuse din sandwich-uri, prajituri si cafea cu lapte.

Asadar, mancarea era foarte calorica si lipseau legumele si fructele.

Din cauza faptului ca lucram in ture, nu aveam mesele la ora fixa. Mancam cand aveam pauza si niciodata nu mancam ordonat. Erau zile in care micul dejun era la 6:30, iar in alte zile la 9:00. La fel se intampla si cu pranzul, gustarile si cina.

Asa cum am precizat, aveam posibilitatea sa ma antrenez de cate ori doream. De multe ori faceam antrenamente de 2 ori pe zi in zilele libere, iar uneori faceam pauza de cate 2-3 zile de antrenament, cand avem ture prelungite. In zilele cu ture normale ma antrenam ori dimineata, ori seara. Doresc sa scot in evidenta faptul ca ma antrenam mereu, chiar daca nu constant. Intensitatea antrenamentelor era mare, cresteam in rezistenta si forta, dar masa musculara nu se vedea (chiar daca crestea) din cauza stratului adipos, care nu se diminua (ba chiar crestea) sub nici o forma, indiferent de eforturile depuse de mine in sala de forta.

Concluzia mea este ca nu pot avea rezultate notabile ca impact vizual si nici dpdv al sanatatii, daca fac sport la intensitate mare, dar nu ma hranesc corespunzator. Daca cineva crede ca nu are de-a face sanatatea, se inseala, deoarece atata timp cat stratul adipos este in crestere, si riscul de crestere a colesterolului sau glicemiei sunt pe acelasi trend.

Eu am facut asta doar 4 luni si am fost multumit ca nu a fost un timp mai indelungat, deoarece m-am simtit eliberat cand am putut sa ma intorc la obiceiurile mele, sa mananc regulat, echilibrat si cat mai diversificat.

Mananc sanatos si echilibrat dar nu fac sport

Atat in aceasta postarea, cat si in urmatoarea voi descrie doua experimente, pe care am fost nevoit sa le fac fortat de imprejurari. Am facut un experiment pentru ca eram ranit si nu puteam sa ma antrenez, iar pe celalalt l-am facut intr-o perioada in care lucram un contract de 4 luni si depindeam aproape 100% de mancarea pe care mi-o oferea angajatorul. Prin descrierea acestor doua experimente, fiecare poate sa-si contureze propriile concluzii.

Poza de mai sus e cea mai buna dovada - stratul adipos de pe burta isi face de cap daca nu fac sport!

Spun “experiment” si nu “experienta” pentru ca puteam sa aleg varianta in care mancam ce nimeream, stiind ca oricum nu pot face sport si nu ar mai fi contat. Totusi eu am ales sa tin cont de ceea ce mancam.

Primul experiment a durat 5 luni. In tot acest timp, eram foarte tipicar cu modul in care ma hraneam. De exemplu, imi calculam necesarul caloric, cantaream ceea ce mancam, nedepasind necesarul caloric alocat la o singura masa, avand 5 mese/zi. Cautam sa aleg doar alimente sanatoase, care sa-mi ofere suficiente fibre alimentare, macronutrienti (carbohidrati, proteine si lipide) si micronutrienti (minerale si vitamine). Nu faceam rabat de la nimic! Stiam ca impartind necesarul caloric in 5 mese, era mai putin probabil sa ma ingras, neacumuland un numar mare de calorii la o singura masa. Se stie ca daca mancam un numar mare de calorii la o singura masa ne ingrasam, iar daca impartim acelasi numar in mai multe portii, slabim.

Cu toate eforturile mele si chiar daca natura serviciului meu imi impunea sa muncesc 11-12 ore, in majoritatea lor mergand pe jos si facand activitati usoare, am constatat ca musculatura mea suferea transformari negative, imi dispareau striatiile, volumul si aspectul de muschi in tonus. Cu cat muschii erau mai apatici, cu atat mai mult triumfa stratul adipos. Se reliefa triumfator la barbie, la ceafa, pe abdomen, pe spate, deasupra soldurilor, etc.

Concluzia acestui experiment este clara pentru mine: fara sport, musculatura se pastreaza intr-o forma de avarie, doar asa se poate explica impactul vizual generat de corpul meu dupa cele 5 luni, cand puteam sa jur ca parca nu facusem sport niciodata, lipsa de exercitiu reducea secretiile hormonale, favorizand stratul adipos.

Daca cineva crede ca poate sa rezolve situatia doar din dieta fara sport, eu sunt convins ca se insala!

Ce mi s-a parut cel mai interesant este faptul ca nici greutatea corporala nu a scazut. Ma asteptam sa scad in greutate, deoarece pierdeam constant masa musculara.

Cred ca acesta este un motiv intemeiat de meditatie pentru toti cititorii mei.

Importanta alimentatiei intr-un stil de viata sanatos

Cand ma gandesc cat de important este un stil de viata sanatos si la importanta alimentatiei in viata de zi cu zi, imi dau seama ca un echilibru consecvent in alimentatie a generat pentru mine nenumarate satisfactii. Sunt capabil sa ma misc, sa fac activitati solicitante (fizic) fara sa intampin neplaceri. Nu trec prea des pe la doctor, iar atunci cand o fac, o fac pentru adeverinte sau analize, care pana acum au fost intotdeauna bune.

Ca fondator al blogului “Tati-gateste”, consider ca nutritia are o legatura foarte puternica cu partea sentimentala a existentei mele. Imi hraneste sufletul mai mult decat organismul.

Gatind, am descoperit trairi din copilarie, am recunoscut miresme, arome, gusturi pe care multi le dau uitarii. Amintiri frumoase alaturi de bunica, mama, matusa, etc. momente petrecute alaturi de bunicul meu, cand stateam cocotati in copaci, culegand fructe.

Cautand sa folosesc ingrediente cat mai diversificate, am descoperit povesti incitante despre oameni, traditii, nevoia de a supravietui, puterea nemarginita a creativitatii, am descoperit obiceiuri, istorie, evolutie, etc.

Din informatiile pe care le-am gasit, cateva mi s-au parut foarte interesante. De exemplu, istoria floricelelor de porumb, care initial nu aveau nimic de-a face cu o gustare plina de sare si unt (sau caramel), ci mai degraba era modul in care se hraneau oamenii acum mai bine de 6500 de ani, pe teritoriul Americii Latine de azi. Acestia aruncau boabele de porumb in focul in jurul caruia se strangeau. Probabil era distractiv in momentul in care porumbul “exploda” si oamenii strangeau floricelele. Partea buna era ca nu aveau adaos de sare sau grasimi, fiind un mod sanatos de hrana.

Si istoria rosiilor mi s-a parut interesanta, mai ales ca in zilele noastre se cunoaste rolul antioxidativ al rosiilor, reprezentat de licopen. Cu toate acestea, in Europa a durat aproape 200 de ani pana cand au inceput sa fie parte integranta din hrana oamenilor. La inceput erau folosite ca plante ornamentale.

Cartoful a fost considerat toxic si chiar este in starea lui cruda (continand o substanta numita solanina), dar mai apoi a fost alternativa perfecta de hrana, care a salvat popoare de la disparitie prin infometare.

Cu cat ma informez mai mult, cu atat ma simt mai implinit, descoperind diferentele dintre a folosi alimente saracite nutritiv (rafinate) si cele integrale, care au un aport benefic atat pentru organism, cat si pentru suflet (asa cum scriam si in postarea “Cu ce vin la pachet proteinele?”).

Hranindu-ma echilibrat, reusesc sa-mi mentin o greutate optima, care imi permite sa fac sport frecvent, la o intensitate ridicata.

Ca tata, am fost alaturi de fiul meu, implicandu-ma permanent in activitatile sale fizice, fiind capabil sa alerg alaturi de el, sa ma joc cu el baschet, tenis de camp, sa inotam, sa facem intrecere la urcarea pe deal cu bicicletele sau urcatul in viteza pe scari, etc.

Gatind si facand sport m-am apropiat de oameni cu pasiuni asemanatoare. Rudele si cunoscutii ma contacteaza, intrebandu-ma despre retete, ingrediente, metode de preparare a diferitor mancaruri. In acest fel, am satisfactia de a tine strans relatia cu ei.

Consider ca fiind cumpatat, consecvent, responsabil si disciplinat, voi putea sa ma bucur cat mai mult si mai bine de prezenta persoanelor dragi.

Nu-mi doresc sa fiu cautat si intrebat cum mai stau cu tensiunea, glicemia, colesterolul sau si mai rau – ce verdict a dat medicul?

In plus, cei apropiati mie se vor bucura mai intens sa fie alaturi de mine cat timp voi fi sanatos, lucid si capabil sa-mi port de grija, sa le ofer tot ce am acumulat de-a lungul timpului.

E antrenorul personajul principal?

Sa reiau subiectul din postarea precedenta si sa spun cate ceva si despre popularitatea antrenorilor personali, despre nevoia de afirmare a celor tineri in afacerea aceasta si despre faptul ca nu antrenorul face treaba grea, nu antrenorul este personajul principal, ci mai degraba este un personaj cu aptitudini sportive, cunostinte tehnice in sport, metode pedagogice, personalitate placuta, etc. (cel putin asa ar trebui sa fie), care este dispus sa ajute, oferind cunostintele pe care le poseda, celor care sunt dispusi sa faca o schimbare in stilul lor de viata.

Zicala “ la pomul laudat nu te duce cu sacul” se potriveste cu ceea ce voi scrie.

Obisnuiam sa postez fel de fel de poze, clipuri, ipostaze cu “elevii” pe care ii antrenam sau urma sa-i antrenez. Mie imi place sa-i numesc “elevi”, deoarece ii invat ceea ce eu am acumulat in timp, referitor la ce poti face in sport.

De fiecare data cand procedam asa, se intampla ceva magic, pur si simplu apareau multi doritori de miscare, care vroiau sa-i antrenez. “Super!!!”- imi spuneam. Apoi am constatat ca majoritate lor nu era chiar asa de dornica sa primeasca cu bratele deschise noul stil de viata. Foarte multi renuntau dupa prima luna de efort, iar unii chiar mai rau… renuntau dupa 2 saptamani. Cu toate ca stiam ca nu gresesc, incepusem sa am indoieli cu privire la aptitudinile mele de antrenor, credeam ca fac ceva gresit, ca sunt prea dur, sau prea moale, ca elevii mei cedeaza ca-i “forjez” prea tare sau ca “nu scot untul din ei” suficient. De fapt nu era asta, ci mai degraba mirajul pe care il ofereau postarile mele. Era exact ca reclamele la banca, cand crezi ca e usor sa iti cumperi vila, dar de fapt nu-ti poti cumpara nici o garsoniera.

Schimband modul de abordare si oprind postarile, am observant ca vin la mine elevi care raman, au continuitate, muncesc la fiecare antrenament cu multa sarguinta si continua sa faca miscare chiar cand nu mai au cum sa vina sa-i antrenez, incepand sa se antreneze pe cont propriu.

Asa am tras concluzia ca nu eu sunt personajul principal, ci mai degraba elavii mei, cei care sunt hotarati cu adevarat, cei care fact tot posibilul sa-si duca telul pana la capat. La polul opus situandu-se elevii care se lasa atrasi de mirajul reusitei fara munca, cei care cred ca rezultatele altora si antrenorul vor face minuni si pentru ei.

Observ ca exista o agresivitate accentuata in a afisa zilnic postari despre sport, despre antrenorii care au reusit “sa-si” slabeasca elevii cu multe kg intr-o luna, cu exercitii din ce in ce mai revolutionare, cu metote din ce in ce mai intense, etc.

Nu observ nici o postare in care sa apara ratarea tintei dorite, sa arate un antrenor care afiseaza ca un elev al lui nu reuseste sa realizeze mare lucru sau ca cineva e suficient de curajos incat sa admita ca din 10 elevi care se apuca de sport, doar 2-3 au reusit sa se mentina.

“Reclama e sufletul comertului!” este ceea ce imi vine acum in minte, pentru ca pana la urma asa functioneaza, cu cat suntem mai vizibili, cu atat reusim sa atragem cat mai multi elevi. Problema este ca nu putem sa facem comert cu asteptarile oamenilor, nu e moral sa le vindem iluzii! Daca elevii nu au rezultate sustenabile, inseamna ca sunt dezamagiti si probabil renunta sa mai creada in reusita.

Am facut un experiment. Am ales doi elevi cu tipologii asemanatoare si teluri identice. Rezultatul experimentului o sa para surprinzator, deoarece prima oara am lucrat cu unul dupa metodele asa spus revolutionare, iar cu cel de al doilea am folosit metodele clasice. Dupa doua luni am facut invers. Rezultatul a fost urmatorul: metoda clasica a functionat mai bine pentru amandoi! Fiecare a avut cresteri de masa musculara si scaderi ale stratului adipos mai bune cu metoda clasica. Bineinteles ca nu pretind ca acest experiment poate fi universal valabil, exista posibilitatea sa se intample si invers, sa functioneze mai bine tipul de antrenament revolutionar.

Eu am convingerea ca elevul e personajul principal. Fiecare dintre cei doi elevi ai mei, pe care i-am implicat in experiment, au muncit la fel de sarguincios, au continuat sa vina la antrenament, chiar daca le-am schimbat metoda de a se antrena, si ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca au avut rezultate, indiferent de metoda pe care am aplicat-o pentru ei, chiar daca cea clasica a functionat mai bine.

Inca o chestie interesanta este faptul ca am folosit o rotatie de 2 luni si ma asteptam ca macar unul dintre ei sa reactioneze diferit, cel care a inceput cu antrenamentele clasice sa aiba rezultate mai vizibile la antrenamentele revolutionare, iar cel care a inceput cu cele revolutionare sa aiba o descrestere la cele clasice. Cel care a inceput cu cele clasice, cand a trecut la cele revolutionare a pierdut din stratul adipos dar si din masa musculara, iar cel care initial a pierdut masa musculara si strat adipos la cele revolutionare, a reusit sa castige mult in masa musculara la cele clasice, stratul adipos nesuferind modificari.

Eu nu promit ca nu voi mai posta cate un clip, dar promit ca voi fi mereu onest si voi spune lucrurile asa cum sunt.