Sa reiau
subiectul din postarea precedenta si sa spun cate ceva si despre
popularitatea antrenorilor personali, despre nevoia de afirmare a celor tineri
in afacerea aceasta si despre faptul ca nu antrenorul face treaba grea, nu
antrenorul este personajul principal, ci mai degraba este un personaj cu
aptitudini sportive, cunostinte tehnice in sport, metode pedagogice,
personalitate placuta, etc. (cel putin asa ar trebui sa fie), care este dispus
sa ajute, oferind cunostintele pe care le poseda, celor care sunt dispusi sa
faca o schimbare in stilul lor de viata.
Zicala “ la
pomul laudat nu te duce cu sacul” se potriveste cu ceea ce voi scrie.
Obisnuiam sa
postez fel de fel de poze, clipuri, ipostaze cu “elevii” pe care ii antrenam
sau urma sa-i antrenez. Mie imi place sa-i numesc “elevi”, deoarece ii invat
ceea ce eu am acumulat in timp, referitor la ce poti face in sport.
De fiecare
data cand procedam asa, se intampla ceva magic, pur si simplu apareau multi doritori
de miscare, care vroiau sa-i antrenez. “Super!!!”- imi spuneam. Apoi am
constatat ca majoritate lor nu era chiar asa de dornica sa primeasca cu bratele
deschise noul stil de viata. Foarte multi renuntau dupa prima luna de efort,
iar unii chiar mai rau… renuntau dupa 2 saptamani. Cu toate ca stiam ca nu
gresesc, incepusem sa am indoieli cu privire la aptitudinile mele de antrenor,
credeam ca fac ceva gresit, ca sunt prea dur, sau prea moale, ca elevii mei
cedeaza ca-i “forjez” prea tare sau ca “nu scot untul din ei” suficient. De
fapt nu era asta, ci mai degraba mirajul pe care il ofereau postarile mele. Era
exact ca reclamele la banca, cand crezi ca e usor sa iti cumperi vila, dar de
fapt nu-ti poti cumpara nici o garsoniera.
Schimband
modul de abordare si oprind postarile, am observant ca vin la mine elevi care
raman, au continuitate, muncesc la fiecare antrenament cu multa sarguinta si
continua sa faca miscare chiar cand nu mai au cum sa vina sa-i antrenez, incepand
sa se antreneze pe cont propriu.
Asa am tras
concluzia ca nu eu sunt personajul principal, ci mai degraba elavii mei, cei
care sunt hotarati cu adevarat, cei care fact tot posibilul sa-si duca telul
pana la capat. La polul opus situandu-se elevii care se lasa atrasi de mirajul
reusitei fara munca, cei care cred ca rezultatele altora si antrenorul vor face
minuni si pentru ei.
Observ ca
exista o agresivitate accentuata in a afisa zilnic postari despre sport, despre
antrenorii care au reusit “sa-si” slabeasca elevii cu multe kg intr-o luna, cu
exercitii din ce in ce mai revolutionare, cu metote din ce in ce mai intense,
etc.
Nu observ
nici o postare in care sa apara ratarea tintei dorite, sa arate un antrenor
care afiseaza ca un elev al lui nu reuseste sa realizeze mare lucru sau ca
cineva e suficient de curajos incat sa admita ca din 10 elevi care se apuca de
sport, doar 2-3 au reusit sa se mentina.
“Reclama e
sufletul comertului!” este ceea ce imi vine acum in minte, pentru ca pana la
urma asa functioneaza, cu cat suntem mai vizibili, cu atat reusim sa atragem
cat mai multi elevi. Problema este ca nu putem sa facem comert cu asteptarile
oamenilor, nu e moral sa le vindem iluzii! Daca elevii nu au rezultate
sustenabile, inseamna ca sunt dezamagiti si probabil renunta sa mai creada in
reusita.
Am facut un
experiment. Am ales doi elevi cu tipologii asemanatoare si teluri identice.
Rezultatul experimentului o sa para surprinzator, deoarece prima oara am lucrat
cu unul dupa metodele asa spus revolutionare, iar cu cel de al doilea am
folosit metodele clasice. Dupa doua luni am facut invers. Rezultatul a fost
urmatorul: metoda clasica a functionat mai bine pentru amandoi! Fiecare a avut
cresteri de masa musculara si scaderi ale stratului adipos mai bune cu metoda
clasica. Bineinteles ca nu pretind ca acest experiment poate fi universal valabil,
exista posibilitatea sa se intample si invers, sa functioneze mai bine tipul de
antrenament revolutionar.
Eu am
convingerea ca elevul e personajul principal. Fiecare dintre cei doi elevi ai
mei, pe care i-am implicat in experiment, au muncit la fel de sarguincios, au
continuat sa vina la antrenament, chiar daca le-am schimbat metoda de a se
antrena, si ce mi se pare cel mai interesant, este faptul ca au avut rezultate,
indiferent de metoda pe care am aplicat-o pentru ei, chiar daca cea clasica a
functionat mai bine.
Inca o
chestie interesanta este faptul ca am folosit o rotatie de 2 luni si ma
asteptam ca macar unul dintre ei sa reactioneze diferit, cel care a inceput cu
antrenamentele clasice sa aiba rezultate mai vizibile la antrenamentele revolutionare,
iar cel care a inceput cu cele revolutionare sa aiba o descrestere la cele
clasice. Cel care a inceput cu cele clasice, cand a trecut la cele revolutionare
a pierdut din stratul adipos dar si din masa musculara, iar cel care initial a
pierdut masa musculara si strat adipos la cele revolutionare, a reusit sa
castige mult in masa musculara la cele clasice, stratul adipos nesuferind
modificari.
Eu nu promit
ca nu voi mai posta cate un clip, dar promit ca voi fi mereu onest si voi spune
lucrurile asa cum sunt.
Mi-a placut articolul si va apreciez onestitatea. Nu este de mirare ca multi elevi renunta suparator de devreme atunci cand vad ca rezultatele nu apar repede repede,asa cum promit reclamele (la orice). Poate intr-un articol viitor ne povestiti si cum va motivati elevii pe termen lung.
RăspundețiȘtergere