Puterea exemplului in sport

Puterea exemplului este fantastica in orice domeniu sau relatie. Incepand din copilarie parintii, bunicii, cei apropiati sunt exemplele pe care le urmam. Apoi in functie de inclinatii si pasiuni devinim admirativi, ne alegem niste varfuri in domeniul pe cere il urmam si ne dorim sa ajungem ca acei oameni, chiar sa-i depasim.

In cazul meu il am pe tata, asa cum am si scris in postarea aceasta. Tata mi-a insuflat dorinta de a face sport. In adolescenta am avut inca un idol, pe Arnold Schwarzenegger. Era pe buzele tuturor baietilor din cartier, din liceu, etc.

Revenind in zilele noastre, cred ca nu mi-ar fi usor sa aleg pe cineva sa urmez, deoarece sunt sportivi cere se lasa condusi de marketing, multe interese meschine, substante interzise, orgolii meschine, etc.

De ce abordez subiectul acesta? Deoarece eu vreau sa fiu un exemplu pentru elevii mei! Ca sunt indragostit de sport, asa cum scriam in postarea “Sportul – copilul vietii mele”.  Sa le demonstrez ca se poate manca sanatos si bine, ca se poate face sport din pasiune si placere, fara sa trisez. Le arat permanent, ca fac acest lucru pentru ei in primul rand si apoi pentru fericirea pe care o simt, in momentul in care vad, ca experienta mea le este de ajutor.

Daca gasesc o persoana care arata cea mai mica dorinta, ca vrea sa faca sport, incep s-o conving sa se apuce imediat, apoi incep sa-i arat ca are rezultate si sa-i explic ca secretul succesului in sport este consecventa. Nu vad in acea persoana inca o sursa de venit pentru mine, ci inca un om sanatos!!!

Sunt multumit de ritmul fantastic in care sportul de agrement se dezvolta, apar sali noi, apar stiluri noi, o concurenta continua… cu toate acestea nu sunt multumit de faptul, ca exista exemple negative printere antrenori, sau instructori, etc.

E de inteles sa iti doresti, sa inveti pe altii ceea ce tu stii sa faci, sa ai anumite beneficii materiale pentru activitatea acesta, dar sa primeze partea materiala nu este de inteles!!!

Scriam in postarea “Cum ma mentin mereu motivat in sport?” - “Caut in permanenta sa ma implic in activitati sportive, sa antrenez, sa ma antrenez, sa vorbesc despre sport, sa privesc competitii sportive, etc.”, asta ca urmare a dorintei mele de a ramane mereu in forma, bine informat si cu dorinta de a fi un exemplu pentru ceilalti.

Nu pot sa transmit informatii pertinente, daca eu nu ma informez, nu pot sa antrenez pe altii, daca eu nu ma antrenez, nu pot sa pretind altora sa faca lucruri pe care eu nu sunt capabil sa le realizez. Cum pot convinge un elev al meu, ca poate scapa de burta, daca eu am burta? Cum pot sa-i spun ce poate sa manance, daca eu mananc dezordonat? Cum pot sa insuflu o stare de de implicare, daca eu nu sunt implicat?

Triptofanul, serotonina si melatonina

Postarea acesta este continuarea postarii “De ce beau zer in timpul antrenamentului?”- aici am adus in discutie triptofanul, deaspre care am sa scriu azi - si continua acesta serie de postari, in care am sa aduc mai multe informatii despre macronutrienti (proteine, carbohidrati si lipide) si micronutrienti (minerale si vitamine), cat si despre antioxidanti (glutationul) sau enzime.

Am sa incep cu aminoacizii esentiali, pe care organismal nostru nu-i poate produce si sunt indispensabili in fuctionarea corecta a musculaturii. Acestia sunt: leucina, izoleucina si valina (aminoacizi cunoscuti si ca BCAA-uri), fenilalanina, lizina, metionina, treonina, triptofanul si histidina.

De ce am sa ma opresc la triptofan? Deoarece acesta joaca un rol important in reglarea ritmului cardiac, senzatia de foame, satietate, comportamentului sexual, starii de veghe si a somnului. Tote acestea se intampla datorita serotoninei si a melatoninei.

Triptofanul se gaseste in lapte, creveti, branza, peste, pui, oua, alune, banane, curmale, etc.

Serotonina este un neurotransmitator – “ Hormonul fericirii” – secretat de glanda pineala , sau epifiză, un mic organ aşezat aproape în centrul creierului. Serotonina este produsa si la nivelului tractului gastrointestinal, insa aceasta nu influenteaza si serotonina din creier.

Serotonina influenteaza senzatia de foame, satietatea, somnul, memoria, procesul de invatatura, reduce anxietatea, regleaza buna dispozitie, etc.

Factorii care pot creste productia de serotonina la nivelul organismului:

Lumina soarelui

Activitatea fizica facuta cu placere!!!

Evenimente fericite

Ciocolata

Dulciurile

Masajul

Excesul de serotonina duce la stari de greata si voma!

Melatonina este secretata tot la nivelul glandei pineale, dar si de retina, piele si intestine in cantitate mai mica. Este un hormon natural.

Secretia de melatonina este influentata de intuneric sau lumina. La intuneric se mareste cantitatea de melatonina secretata, iar la lumina scade. Nivelul de melatonina scade odata cu inaintarea in varsta.

Pentru un somn odihnitor trebuie sa dormim in incaperi complet intunecate.

Melatonina are rol in reglarea starii de veghe, somnului, ritmului cardiac, buna dispozitiei si reproducerii.

Se gaseste in cantitati mici in alimente, insufficient pentru necesarul de care avem nevoie.

Ca sa nu fie acesta postare doar o insiruire de informatii, am sa concluzionez, ca de fiecare data, astfel: am sa subliniez inportanta odihnei, alimentatiei si a starii de placere in activitatea sportiva. 

Daca ma hranesc corespunzator, am sa beneficiez de substantele necesare producerii de hormoni naturali, acestea imi vor regla functiile organismului, in asa fel incat sa ma pot odihnii bine si suficient. Daca voi fi odihnit, voi fi capabil sa fac sport cu placere si la capacitate maxima!!!

Totul se leaga. Nu-i asa?

Sportul, "copilul vietii mele"!

Aceasta postare va fi scrisa foarte plastic, dar in aceeasi masura realist. Este o continuare a postarii “Cum ma mentin mereu motivat in sport?” Am de foarte multa vreme aceasta idee in minte, imi salasluieste necontenit in suflet, dar abia acum am gasit modalitatea de a o exprima.

Totul a inceput din dorinta de a explica unui client tanar al salii, cum vad eu dragostea pentru sport.

In copilarie am avut un catel. Un pui blanos cu ochii blanzi si privire tampa, cu miscari ciudate si nesigure dar deosebit de haioase. Ei bine, acest ghem de blana m-a cucerit din prima clipa, am iubit-o neconditionat si nemarginit. Ma bucuram de fiecare data cand facea ceva nou, cand a deschis ochii, cand cadea in botic, in incercarea de a face primii pasi, etc. Acest ghem de blana a devenit centrul universului meu de atunci. Abia asteptam sa-l hranesc, sa-l jughinesc, etc.

Poate multa lume se va intreba ce legatura are asta cu sportul. Ei bine are! Asa cum am numit acesta postare “Sportul, copilul vietii mele!”, privesc sportul ca pe copilul meu. Cand am facut prima tractiune am fost asa de fericit ca atunci cand puiul de catel a facut ochii.

Privind lucrurile din aceasta perspectiva, am avut o revelatie. M-am gandit daca ar fi greu sa am grija de copilul meu? Nu. Sigur ca nu.

Comparand acum situatiile, rezulta urmatoarele:

Mi-as harani copilul cu prostii? Nu. Deoarece il iubesc si nu vreau sa-i fac rau. Atunci de ce sa mananc prostii daca fac sport?

Mi-as indopa copilul cu steroizi ca sa devina campion, daca as stii ca asta il va nenoroci? Nu! Pentru ca-l iubesc! Mi-as educa copilul sa fie hot sau necinstit, daca acest lucru il va face sa-si piarda libertatea? Atunci de ce sa trisez cand fac sport si sa folosesc substante interzise?

Mi-as lasa copilul nemancat? Nu! Pentru ca-l iubesc!

Nu as avea grija de copilul meu pentru ca am serviciu? Nu! M-as intoarce cat as putea de repede de la serviciu si as petrece timpul cu el. Asa fac si cu sportul!

Mi-as lasa copilul sa fumeze? Nu! Stiu sigur ca asta l-ar imbolnavi! De ce sa fumez daca fac sport?

Mi-as abandona copilul dupa 1-2 luni sau 20 de ani de viata? Nu! Atunci de ce as abandona sportul?

La inceput eram in sport ca puiul de catel, cu miscari ciudate si privire tampa. Mai apoi am inceput sa invat primii pasi. Fiecare repetare in plus era ca o litera noua invatata de copilul meu, fiecare detaliu muscular era ca si cum copilul meu termina un examen cu 10, s.a.m.d.

Incet, incet m-am dezvoltat, am ajuns la etapa in care ii invat pe altii din experienta mea, iar situatia devine si mai frumoasa, deoarece imbatranesc, imi scad usor, usor performantele, dar ma simt ca un bunic care o ia de la inceput cu nepotii sai, cum a facut cu propriul copil, numai ca de aceasta data nu voi putea sa vad rezultatele maturitatii nepotilor, deoarece nimeni nu scapa viu din aceasta viata.

Recunosc ca e greu sa stau tot timpul atent la ce mananc, sa dorm cat trebuie, sa suport febra musculara, sa trec peste accidentari, sa am oscilatii in privinta rezultatelor, sa-mi schimb rutina de multe ori… dar dragostea pentru sport este ca dragostea pentru propriul meu copil, ma culc zambind ca a mai trecut o zi si l-am hranit corespunzator, l-am invatat lucruri noi, am ras si vorbit cu el… si ma trezesc fericit ca o sa-mi petrec o noua zi alaturi de el, cu greutatile si bucuriile implicite.

Cei care nu au copii pot sa se gandesca la sport ca la un pui de catel, pe care sigur nu l-ar abandona sau chinuii!