Puterea exemplului este fantastica in orice domeniu sau
relatie. Incepand din copilarie parintii, bunicii, cei apropiati sunt exemplele
pe care le urmam. Apoi in functie de inclinatii si pasiuni devinim admirativi,
ne alegem niste varfuri in domeniul pe cere il urmam si ne dorim sa ajungem ca
acei oameni, chiar sa-i depasim.
In cazul meu il am pe tata, asa cum am si scris in postarea aceasta.
Tata mi-a insuflat dorinta de a face sport. In adolescenta am avut inca un idol,
pe Arnold Schwarzenegger. Era pe buzele tuturor baietilor din cartier, din
liceu, etc.
Revenind in zilele noastre, cred ca nu mi-ar fi usor sa aleg
pe cineva sa urmez, deoarece sunt sportivi cere se lasa condusi de marketing,
multe interese meschine, substante interzise, orgolii meschine, etc.
De ce abordez subiectul acesta? Deoarece eu vreau sa fiu un
exemplu pentru elevii mei! Ca sunt indragostit de sport, asa cum scriam in
postarea “Sportul
– copilul vietii mele”. Sa le demonstrez
ca se poate manca sanatos si bine, ca se poate face sport din pasiune si placere,
fara sa trisez. Le arat permanent, ca fac acest lucru pentru ei in primul rand
si apoi pentru fericirea pe care o simt, in momentul in care vad, ca experienta
mea le este de ajutor.
Daca gasesc o persoana care arata cea mai mica dorinta, ca
vrea sa faca sport, incep s-o conving sa se apuce imediat, apoi incep sa-i arat
ca are rezultate si sa-i explic ca secretul succesului in sport este consecventa.
Nu vad in acea persoana inca o sursa de venit pentru mine, ci inca un om
sanatos!!!
Sunt multumit de ritmul fantastic in care sportul de agrement
se dezvolta, apar sali noi, apar stiluri noi, o concurenta continua… cu toate
acestea nu sunt multumit de faptul, ca exista exemple negative printere antrenori,
sau instructori, etc.
E de inteles sa iti doresti, sa inveti pe altii ceea ce tu
stii sa faci, sa ai anumite beneficii materiale pentru activitatea acesta, dar
sa primeze partea materiala nu este de inteles!!!
Scriam in postarea “Cum
ma mentin mereu motivat in sport?” - “Caut in permanenta sa ma implic in
activitati sportive, sa antrenez, sa ma antrenez, sa vorbesc despre sport, sa
privesc competitii sportive, etc.”, asta ca urmare a dorintei mele de a ramane
mereu in forma, bine informat si cu dorinta de a fi un exemplu pentru ceilalti.
Nu pot sa transmit informatii pertinente, daca eu nu ma
informez, nu pot sa antrenez pe altii, daca eu nu ma antrenez, nu pot sa pretind
altora sa faca lucruri pe care eu nu sunt capabil sa le realizez. Cum pot
convinge un elev al meu, ca poate scapa de burta, daca eu am burta? Cum pot sa-i
spun ce poate sa manance, daca eu mananc dezordonat? Cum pot sa insuflu o stare
de de implicare, daca eu nu sunt implicat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu